Sunt unele dimineti in care pur si simplu stii ca va urma o zi minunata. Primul semn este rasaritul: ce poate fi mai revigorant decat un soare sangeriu care mai toceste din incisivii cu care ma insfaca frigul dimineata. Tot -15 grade sunt, dar macar pot sa ma hlizesc la un soare timid.
Inca o zi de munca.
Observatii din trafic:
- as vrea ca in fiecare zi sa pot zbura printr-un oras inghetat. E ideal sa nu imparti bulevardele marelui oras, sa alergi solitar fara a fi restrictionat de blocaje interminabile…
- imi place sa intalnesc canalizari aburinde, sa disturb calmul acestora, sa deranjez imaginea lui calma;
- imi place sa stau la stop si sa mai surprind cate un ratacit la orele diminetii, asteptand rabdator schimbarea culorii semaforului din rosu in verde. Oamenii sunt niste povesti ce merita privite/citite.
- detest stolurile de ciori dinspre Pipera-Tunari… ma infricoseaza. Roiesc deasupra mea, asteptand parca sa cobor din masina, planuindu-si parca atacul.
