Dupa 13 ore de munca, ca intr-o oarecare zi de sambata, am fost luata pe sus din fata cladirii de birouri de catre amicul meu Tudor (si cand spun luata pe sus… ma refer la viteza anormala cu care am fost dusa acasa pentru a me pregati pentru o seara de distractie binemeritata: o viteza “corespunzator” adaptata conditiilor de drum – 100Km/H, in orasul ineficient curatat de miile de aut0speciale puse la dispozitie de catre primariile care se mandresc cu modul in care s-au pregatitit anul acesta de iarna), am ajuns in Bragadiru, m-am aranjat la “foc-automat”, timp in care el isi zguduia fericit iPhone-ul dadand buzz oamenilor pe mess.
Nu ma mai obosesc amintindu-mi modul inedit in care in mititel dar fioros Fiat 500 isi face loc de parcare acolo unde nici nu visezi. Puterea se pare ca sade in cauciucurile de iarna Michellin.
Bun… dupa ce am descoperit ce inseamna balansul, modul in care te joci cu treapta I si marsalierul pentru a-ti croi loc prin zapada (informatie foarte utila de altfel pentru soferita de mine care si-a parasit masina precum o mama denaturata isi arunca copilul la ghena… am procese masive de constiinta si cosmaruri cum ca masina mea va refuza sa mai porneasca cand intr-un final ma duc sa o recuperez din locul in care mi-a tintuit-o zapada), ajungem in oras, pentru o scurta vizita in noul bar Apasu, unde am baut o bere impreuna cu majoritatea colegilor de munca.
In jurul ore 12, deja eram nerabdatoare sa ajung la MNAC, unde ma astepta petrecerea pe care o asteptam de ceva zile bune. Panorama Bar Night @ MNAC. Dar iarna, viscolul si zapada s-au gandit ca o masina e un tribut prea mic de platiti. Asa ca Dj-itele mult asteptate au fost si ele cerute: au ramas tintuite undeva prin Budapesta, inzapezite in aeroport. Seara a fost OK, muzica draguta, evident pretul intrarii s-a injumatatit… Am dansat, socializat. Si cam atat.
In drum spre casa, “micutul” Tudor, mereu nemultumit de calitatea soferilor participanti la traficul nocturn, ingreunat de drumurile neprietenoase, s-a suparat, de la volanul micutului Fiat 500, pe un tanc de Jeep, prea precaut pentru gusturile lui, si a hotarat intr-o fractiune de secunda ca singura posibilitate e sa il depaseasca pe linia de tramvai! Dar vai! Cum iesi de pe Regina Maria, ca sa intrii pe Calea Rahova, zapada ascunde o surpriza: liniile de tramvai se transforma intr-o capcana… long story short: eu, Tudor si Fiat-ul am ramas intepeniti pe sinele de tramvai. Masinile treceau pe langa noi pe strada, incetineau, soferii radeau, altii se minunau. Noi… radeam! Haz de necaz? Nici macar… radeam ca doi tampiti de o situatie penibila ce avea sa devina si mai: asteptam linistiti masina de deszapezire sa vina sa ne scoata de pe sine, in schimb au venit Pompierii, Antena 1, si alti curiosi ce filmau cu telefoanele isprava. Toata lumea se distra, si noi cu ei. “Si. acesta este noul tramvai 32?”, intreaba domnisoara blonda de la Antena 1, dar Tudor raspunde amuzat : “Nu… e prea mica masina!”. Off! Daca nu-mi era frig si somn, m-as fi distrat ceva mai tare!
Ma bucur totusi ca nu am fost suficient de interesanti pentru un material de stiri, desi am evitat cu stoicism focusul camerelor de filmat. Insa, as fi vrut sa stiu asta inainte de a o suna pe mama sa o anunt sa stea linistita in cazul in care apar la stiri. Acum crede ca am prieteni vitezomani si companie necorespunzatoare pentru o domnisoara. Tudore! This one is on you, boy!
geniala relatare!
acum merg pe youtube to see you live. 